Cetatea care n-a fost cucerită niciodată prin luptă

Ridicată pe Dealul Cetății, deasupra Râșnovului, cetatea a rezistat secole la rând asediilor. Singura dată când a căzut — în 1612, în fața principelui Gabriel Báthory — nu a fost prin luptă, ci pentru că atacatorii au găsit și au tăiat izvorul tăinuit care o alimenta cu apă. Din acea lecție s-a născut cea mai cunoscută poveste a locului.

O cetate a comunității, nu a unui senior

Menționată documentar pentru prima dată în 1335, când a rezistat unui atac tătar, Cetatea Râșnov a fost o cetate țărănească de refugiu: aici comunitatea sașilor și românilor din Râșnov se adăpostea cu familiile și proviziile în vremuri de restriște. Spre deosebire de castelele nobiliare, în interior nu era o reședință, ci un mic oraș de supraviețuire — două curți, case cu etaj, o școală pentru continuitatea vieții comunitare și o capelă ridicată în 1650, pe cel mai înalt punct. Zidurile, groase până la circa 1,5 m și înalte de aproximativ 5 m, au fost înălțate și întărite de-a lungul timpului chiar de localnici.

Fântâna și legenda ei

Inima cetății este fântâna adâncă de aproximativ 146 de metri, săpată între 1623 și 1640 — șaptesprezece ani, mai mult decât a durat ridicarea unor părți din cetate. Legenda spune că doi prizonieri turci au primit promisiunea libertății dacă ajung la apă; ar fi săpat ani la rând, iar la final soarta lor a rămas învăluită în zvonuri. Fântâna a fost folosită până pe la 1850.

Ce vezi azi

Se pot parcurge cele două curți și ulițele înguste dintre casele restaurate, se vede fântâna legendară și se deschide una dintre cele mai frumoase panorame asupra Râșnovului, a Țării Bârsei și, pe vreme senină, spre Bucegi și Piatra Craiului. Un mic muzeu prezintă viața cetății și a comunității.

Cum ajungi

Cetatea stă chiar deasupra centrului Râșnovului, la câteva minute de MAX International. Se urcă pe jos pe uliță sau cu ascensorul pe plan înclinat din oraș. Programul și tarifele se pot schimba sezonier — verifică-le înainte de vizită pe canalele oficiale ale cetății.